Perspectiva din camera de proiecție
Sadhguru: Soarele nici nu răsare, nici nu apune, de fapt. Dar felul în care noi percepem acest lucru este o amăgire glorioasă! De la cele mai mici, la cele mai mari lucruri în viață, în percepția noastră există o serie de amăgiri. Dacă stai în sala de cinema, drama pare atât de reală. Dar dacă te duci la sala de proiecție, vezi că este doar un bec și două roți care se rotesc. Atât de multă dramă va avea loc – dragoste, luptă, război, pace, poate chiar iluminare. Dar, în esență, este doar o proiecție.
Munca unui maestru nu este să te ducă la filme, ci într-un tur al sălii de proiecție. De ce ar trebui să distrugi frumusețea filmului intrând în sala de proiecție și văzând că bărbații și femeile fantastice din film nu există, că nu există nicio mare dramă, ci doar două roți și un bec? Dacă filmul era despre alți actori, asta nu ar fi fost necesar. Puteai să stai pe scaun, să mănânci popcorn și să te bucuri de film. Problema este că ai un rol de jucat, iar tu nu ești mână-n mână cu regizorul.
Cine nu se bucură de film este un prost. Dar cel care este prins în film este un prost mult mai mare. Cel care se bucură de film până la os și totuși nu este prins în proces, înțelege că filmul începe cu mulțumirile și se închide cu genericul. Într-un fel, este ca și numele scrise la cimitir – personajele pe care tocmai le-ai văzut în film sunt acolo acum.
Dacă nu înțelegi că ceea ce se întâmplă între aceste momente este doar un film și ești prins în joc, atât de multe lucruri care nu sunt reale devin reale pentru tine, iar ceea ce este absolut real va fi complet pierdut.
Munca unui maestru nu este să te ducă la filme, ci într-un tur al sălii de proiecție. De ce ar trebui să distrugi frumusețea filmului intrând în sala de proiecție și văzând că bărbații și femeile fantastice din film nu există, că nu există nicio mare dramă, ci doar două roți și un bec? Dacă filmul era despre alți actori, asta nu ar fi fost necesar. Puteai să stai pe scaun, să mănânci popcorn și să te bucuri de film. Problema este că ai un rol de jucat, iar tu nu ești mână-n mână cu regizorul.
Dacă un regizor nu este mână-n mână cu actorul, atunci chiar și binecunoscutele staruri vor fi un dezastru absolut. Nu contează cât de strălucitor sau capabil ești – dacă nu ești mână-n mână cu Creatorul, viața ta va fi o mizerie completă. Dacă ești o persoană de succes, va fi un anume fel de dezastru. Dacă ești un ratat, va fi un alt fel de dezastru. Dacă toți am fi fost niște ratați, lumea s-ar fi dus de râpă. Dacă toți am fi fost oameni de succes, am fi distrus planeta mult mai repede.
Dacă știi cum să îți joci rolul și să rămâi în același timp conștient de mecanica camerei de proiecție, poți controla filmul așa cum dorești. Dacă ești mână-n mână cu regizorul, atunci poate fi o experiență minunată și, mai presus de toate, te poți detașa pentru a urmări filmul.
*Acest articol a fost preluat de pe Isha Foundation www.ishafoundation.org