4 posturi care necesită mai multă mobilitate

Rachel Land, profesorul senior de medicină yoga, examinează patru posturi familiare, explicăndu-ne de ce nu vor arăta la fel pentru toată lumea și oferă îți sfaturi practice pentru personalizarea practicii tale.

Știm că oamenii au toate formele și dimensiunile posibile, au proporții variate și au stiluri de viață și obiceiuri diverse. Cu toate acestea, cumva, când pășim pe salteaua noastră de yoga, pare să uităm de aceste diferențe și așteptăm ca toată lumea să obțină aceleași forme și unghiuri în fiecare postură.

Alinierea ca la carte în multe posturi yoga, chiar și cele considerate de bază sau fundamentale (cum ar fi exemplele de mai jos), necesită o mobilitate mai mare decât media. Dar „media” este un concept matematic; niciunul dintre noi nu este cu adevărat „mediu”. În general, putem fi mai mult sau mai puțin mobili decât media. Este posibil să avem o gamă mai mare de mișcare în umeri și mai puțin în șolduri. Sau am putea avea tensiune musculară care rezultă din postura, mediul nostru de muncă sau sportul care ne reduce mobilitatea pe de o parte în comparație cu cealaltă.

Deoarece suntem cu toții unici, nu are sens să ne împingem corpul către un ideal teoretic al fiecărei posturi yoga. Așadar, de ce să nu ne tratăm practica ca pe o oportunitate de explorare și anchetă – o șansă pentru fiecare dintre noi să ne cunoaștem configurația noastră unică a articulațiilor, mușchilor și a fasciilor un pic mai bine.

Să examinăm cum se compară intervalul de mișcare „mediu” cu intervalul necesar pentru versiunile „tradiționale” ale câtorva posturi de yoga mai obișnuite.

Postura războinicului I

Războinicul I (virabhadrasana I) creează o bază puternică din care să ne ridicăm concentrarea și energia. Întinde flexorii șoldului piciorului din spate, deschide pieptul și indinte latissimus dorsi peste coastele laterale. Având în vedere că această poziție fundamentală este esențială pentru fiecare surya namaskar B, ați crede că ar fi accesibilă pe scară largă. Dar, în timp ce atingem brațele direct deasupra capului poate fi o provocare pentru unele persoane, iar ceea ce ne împiedică pe mulți dintre noi în a realiza alinierea tradițională în această postură, este gama de mișcare necesară în articulația gleznei din spate. Ținând călcâiul din spate apăsat pe Pământ,  simultan cu torsiunea  șoldurilor nu este confortabil, sau chiar posibilă, pentru mulți studenți, iar provocarea crește pe măsură ce genunchiul frontal se flexează mai profund. Deoarece alinierea pe care mulți dintre noi ne străduim să o obținem în această postură depășește gama normală de mișcare a gleznei, nu este de mirare că aceasta ne provoacă pe mulți dintre noi.

Postura războinicului II

Războinicul II, virabhadrasana II, este o postură stabilă și puternică. Cu ambele picioare solid împământate și brațele la înălțimea umărului, aceasta este una dintre posturile mai accesibile din această listă – cu condiția să observăm limitările normale de mobilitate ale șoldurilor.

Cu toate acestea, alinierea ca la carte – genunchiul față îndoit la 90 de grade și urmărirea dreaptă în timp ce șoldurile sunt orientate spre partea saltelei – necesită mult mai multă mobilitate, în special la nivelul șoldului și a gleznei din față, decât ne permit majoritatea corpurilor. Ca și în războinicul I, gama de mișcare cerută de glezna din spate crește pe măsură ce îndoim mai mult genunchiul din față.

COW FACE POSE

Combinația de mișcări implicate în  COW FACE POSE (gomukhasana) întinde eficient mai multe zone ale corpului. Poziția brațului accesează aproape fiecare mușchi din piept și umeri, incluzând vinovații obișnuiți pentru tensiunea cronică (triceps, latissimus dorsi și deltoizi). Și în timp ce mulți deschizători de șold yoga implică răpirea șoldului, gomukhasana aduce picioarele peste linia mediană a corpului. Totuși, complexitatea acestei posturi explică și de ce este dificilă pentru mulți dintre noi – chiar dacă un aspect al  posturii este accesibil, este dificil să realizăm alinierea tradițională în altă parte.

Postura Arcului

Trasul umerilor înapoi și scoaterea pieptului în față este opusul tragerii umerilor în față și a închide pieptul, din acest motiv  de pe urma acestei posturi beneficiază și respirația noastră. Întinderile pe spate sunt utile deoarece ridicarea capului și a membrelor împotriva gravitației întărește partea din spate a corpului, care deseori e neglijată. Postura arcului(dhanurasana) face parte din această categorie. Deoarece brațele și picioarele sunt conectate între ele, postura necesită mai multă flexibilitate decât posturile alternative precum cobra(bhujanasana) sau lăcusta(salabhasana).

Indiferent dacă ne dăm seama sau nu, fiecare dintre noi își găsește deja propria cale unică către fiecare postură yoga. Corpurile noastre sunt mai adaptive și mai rezistente decât știm, dar există limite. Pentru fiecare persoană, există un punct final al gamei de mișcare în fiecare articulație și avem mai multe șanse să ne confruntăm cu acel punct în posturile yoga decât în alte activități zilnice. Acest lucru este valabil chiar și pentru acele asane considerate fundamentale. Această cunoaștere ar trebui să ne schimbe practica fizică, permițându-ne să dăm drumul la idealul teoretic. Mai bine să ne ne prezentăm pe saltele cu inimi deschise și minți deschise, curioși de unde ne poate duce practica.

Articol tradus de pe yogainternational.com