Leadership-ul. Un efort de iubire

Sadhguru: Dacă leadership-ul vostru este făcut la întâmplare şi nu este rezultatul unei capacităţi sau viziuni măreţe, cred că oamenilor le-ar fi mai bine fără el. Dacă oamenii nu ar avea deloc un șef în loc să aibă un lider prost, ei vor face ceva. Un şef prost poate provoca o aşa mare catastrofă, încât fără el oamenii s-ar descurca mai bine. Ar putea fi puţin mai haotici, dar, totuşi, ei s-ar descurca mai bine. În esenţă, a fi un lider înseamnă că, în mod conştient sau inconştient, ai luat destinele câtorva oameni în mâinile tale. Ţi-ai asumat această responsabilitate. Când spun lider, nu înseamnă că trebuie să fii neapărat conducătorul unei naţiuni sau al unui număr mare de oameni. Dacă eşti capul unei familii eşti un lider, nu-i aşa? Într-un fel, ai luat destinele câtorva oameni în mâinile tale, nu-i aşa?

Deci, oricine este dispus să îşi asume responsibilitatea pentru o viaţă în plus este un lider. Este doar o chestiune de proporţie. În funcţie de capacitatea unei persoane, oamenii vor alege dimensiunea leadershipul-ui, dar fiecare este un lider într-un anume fel. Cel puţin, dacă ai ales să îţi iei destinul în propriile mâini, eşti un lider, nu-i aşa? Doar dacă nu eşti un vagabond, nu eşti un lider. Ştiţi ce este acela un vagabond?!

Un turist American vizita Anglia. Un localnic care îi arăta împrejurimile i-a arătat o anumită proprietate şi i-a spus: “Aici locuieşte un aristocrat”.

Americanul a întrebat: “Cine? Un astronaut?”

“Nu, un aristocrat”.

“Ce este acela?”

Englezul a fost surprins că poate exista un om care să nu ştie ce este acela un aristocrat.

“Oh, nu ştii ce este acela un aristocrat?! Înseamnă că acest om nu trebuie să muncească. Totul vine la el, într-un fel sau altul. Are întotdeauna un loc bun undeva. Oriunde se duce are un loc în mijloc şi nu face nimic, trăieşte de pe urma altora” , a spus englezul.

“Oh, în America noi le spunem vagabonzi!”

Dacă vrei să conduci un grup de oameni, primul lucru de care trebuie să te asiguri este că toţi se vor îndrăgosti de tine. Dacă vrei ca toată lumea să se îndrăgostească de tine, primul pas este să te îndrăgosteşti tu de ei. Imediat. Tu trebuie să o faci imediat, lor le va lua timp. Vor ceda încet, foarte încet. Sunt oameni privilegiaţi. Odată ce ai devenit un lider, nu tu eşti cel privilegiat; trebuie să înţelegi, ei sunt cei privilegiaţi pentru că au posibilitatea de a face alegeri, tu nu ai.

Aşadar, acesta este un vagabond. Dacă nu cumva eşti un vagabond, într-o anumită măsură eşti un lider, nu-i aşa? Deci, odată ce înţelegi că eşti un lider, înseamnă fie că ţi-ai luat destinul în mâinile tale, fie că ai luat destinul mai multor oameni în mâinile tale. Aceasta înseamnă că ai o anumită responsabilitate.

Dacă vrei să conduci un grup de oameni, primul lucru de care trebuie să te asiguri este că toţi se vor îndrăgosti de tine. Deci, cum facem asta? Le dăm o pastilă să ne iubească? Nu există aşa ceva. Dacă vrei ca toată lumea să se îndrăgostească de tine, primul pas este să te îndrăgosteşti tu de ei. Imediat. Tu trebuie să o faci imediat, lor le va lua timp. Vor ceda încet, foarte încet. Sunt oameni privilegiaţi. Odată ce ai devenit un lider, nu tu eşti cel privilegiat; trebuie să înţelegi, ei sunt cei privilegiaţi pentru că au posibilitatea de a face alegeri, tu nu ai.

Dacă vrei să fii un lider la locul tău de muncă… aici este până la urmă o mare parte din viaţa ta în ce priveşte numărul de ore pe zi; probabil că petreci mai multe ore la serviciu decât oriunde în altă parte. Nu-i aşa pentru cei mai mulţi dintre voi?!  Numărul de ore pe care îl petreceţi la muncă este maxim, comparativ cu orice altceva. Când este aşa, nu este important să transformăm asta într-o experienţă minunată?

*Acest articol a fost preluat de pe  www.ishafoundation.org